1.Spuneţi-ne cum v-aţi dat seama că vreţi să faceţi actorie?
Întâmplător.Eu mă pregăteam pentru psihologie şi profesoara cu care eu luam meditaţii la psihologie era profesoară de istoria teatrului la Facultatea de Teatru. Am tot văzut pe acolo oameni din lumea teatrului prin casă pe la ea şi cu o săptămână înainte de admitere am zis "nu mai vreau să fac psihologie, după ce mă pregătisem un an de zile, vreau să fac teatru. I-a picat faţa desigur, dar m-am dus la teatru şi am intrat.
2.Nu aţi mai făcut nimic legat de teatru înainte de admiterea la facultate?
Nu.Nimic, nimic, nimic.
3.Cum a fost primul rol interpretat de dumneavoastră pe scenă?
Primul rol - rol a fost în spectacolul lui pe atunci Beatrice Bleonţ, acum Rancea, în Cerşetorul.
4.Aţi avut emoţii?
Emoţii?Pâi emoţii sunt şi acuma, după atâtea roluri ...vai, enorm de mari! Inainte de orice spectacol am emoţii.
5.Şi totuşi nu intraţi mai degajat pe scenă acum decât la început?
Nu.Dar erau alt tip de emoţii atunci, nesiguranţa ca nu ştiam meserie, dar emoţii am la fiecare spectacol pentru că e normal şi uman şi nu cred sa fie vreun actor care să nu aibă emoţii.
6.Cum a fost viaţa de student la actorie?
Viaţa de student? a fost mişto!...ca orice viaţă de student. Am şi învăţat, m-am şi distrat, mi-am trăit viaţa de student. Şi de obicei când mă întâlnesc cu tineri studenţi, le spun mereu "cu anii aştia nu vă mai întâlniţi niciodată, aşa că beneficiaţi de viaţa de student aşa din plin".
7.În ultima vreme mai apucaţi să mergeţi la piese de teatru în postură de spectator?
Din păcate foarte rar mai am vreme să merg la alte spectacole, în afara celor în care joc, dar fac tot posibilul să ajung pentru că până la urmă asta e lumea mea şi vreau să văd şi lucruri făcute de altcineva. Mai ales, încerc să fiu un simplu spectator, să las deoparte tot ce cunosc în materie de actorie şi să stau să mă las purtat de ceea ce văd pe scenă.
8.Care piese din cele vizionate recent v-au impresionat?
Au fost multe spectacole foarte bune, chiar foarte bune care mi-au placut, însa nici nu cred că aş putea să dau acum un titlu anume, dar ducându-mă doar ca un spectator, lăsând deoparte meseria, chiar mă las purtat de mesajul piesei şi de prestaţia actorilor. În plus mă uit la foarte multe filme, cum am ocazia fug la cinema să vizionez vreunul sau acasă.
9.Ce gen de filme în special?
Ah! Toate genurile! Favoritele mele sunt sf-urile.Sunt chiar înebunit după ele, dar văd cam tot ce apare.
10.Dintre rolurile interpretate care s-a apropiat cel mai mult de personalitatea dumneavoastră?
Cred că am lăsat câte un pic din personalitatea mea în fiecare din roluri, pentru că nici nu poţi să le faci altfel.Care se apropie mai mult de personalitatea mea?! Toate si nici unul! Încerc să le fac pe toate cu drag deşi recunosc că sunt roluri care îmi sunt mai aproapiate de suflet, mai dragi. Ca de exemplu, foarte apropiat de sufletul meu e clar - Papa Luigi din Boala Familiei M, care chiar se joacă luna asta din nou, in 5 şi 7. Foarte apropiat de sufletul meu a mai fost si Verşinin în Trei Surori, Leontes din Povestea de Iarna, Aurora din Piaţa Roosevelt, iar acum îmi place foarte mult rolul lui Dave din Full Monty.
11.Am fost şi noi la această piesă, nu v-a fost greu să vă dezbrăcaţi "full monty" în faţa atâtor oameni?
Eu nu am jene de felul asta, chiar nu am nici o jenă. Poate că asta(lipsa de inhibiţii) mi-am căpătat-o pe parcursul carierei, dar în momentul când ieşi pe scenă şi esti nud are o conotaţie artistică, nu are nici un fel de alta conotaţie.
12.Nu e greu să iţi formezi o identitate ca persoană când eşti actor, nu luaţi câte un pic din fiecare personaj?
Nu, eu cred ca mi-am păstrat foarte bine identitatea, dar ţine şi de personalitatea fiecăruia - un actor bun trebuie să aibă o personalitate foarte puternică, în primul rând să nu se lase nici copleşit de personajele pe care le face şi nici să dea foarte mult din personalitatea sa personajelor pentru că dupa aceea se repetă in orice rol face.
13.Când sunteţi pe scenă vă mai uitaţi la public şi cât de mult contează energia publicului pentru dumneavoastra?
Nu, nu ma uit, dar ţin cont de energia publicului pentru că nici nu poţi să faci altfel. Insă, tehnic vorbind nici nu prea poţi să te uiţi la public din cauza reflectoarelor pe care le ai în ochi, şi nici nu cred că e vreme să stai să te uiţi după public pentru că eşti acolo.
14.Ce calităţi trebuie să aibă un actor bun?
Calităţi... până la urmă, trebuie să iţi faci meseria foarte bine. Trebuie să fii onest, în primul rând cu tine, să fii sincer cu tine ca să poţi să iei personajul în braţe. Trebuie să fii generos cu partenerii de scenă pentru că daca dai primeşti înapoi şi cred că aşa se naşte o relaţie pe scenă. Cred că acestea două ar fi calităţile principale...şi clar talent, talent şi multă muncă pentru că am văzut şi actori care poate de la Dumnezeu nu au primit foarte mult talent dar prin muncă au suplinit lucrul asta...
15.Credeţi că un regizor bun poate scoate mai bine la iveală calităţile unui actor?
Da, un regizor işi spune foarte bine cuvântul. Sunt regizori şi regizori, actori şi actori. Sunt actori pe care i-ai pus în scenă şi şi-au făcut treaba şi face spectacolul unui regizor, sau sunt regizori care ştiu să îndrume atât de bine încât să scoată dintr-un actor nu foarte cunoscut un rol extraordinar. Eu pot să zic că la inceput am avut parte, şi acum mai am parte de regizori care ştiu foarte bine să mă ducă pe drumul pe care să pot face personajele pe care le-am facut. Cum e Ada Lupu în Trei Surori, cum e Hausvater în Poveste de Iarna, în Cezar, Afrim care m-a dirijat foarte bine în Boala Familiei M, în Piaţa Roosevelt. Contează foarte mult relaţia actor-regizor, enorm de mult.
16.E mai bine ca un regizor să fie mai dictator sau să lase mai multă libertate de interpretare?
Depinde... E discutabil lucrul acesta şi e discutabil de la proiect la proiect, de la spectacol la spectacol, de la trupă la trupă. E cu două tăişuri, poate să fie şi bine, poate să fie şi rău.
17.Cum împăcaţi activitatea de creaţie artistică cu cea administrativa?
Le-am împăcat foarte bine, mai bine decât mă aşteptam dar e destul de greu pentru că în medie sunt cam 14-16 ore pe zi la teatru şi sâmbăta şi duminica, foarte rar am câte o zi liberă, foarte rar. E în detrimentul vieţii mele personale pentru că nu prea mai am timp pentru mine dar m-am hotărât şi am decis partea de actorie. Pănă la urma alegi ce vrei în viaţă...eu am ales cariera şi sunt foarte mândru de hotărârea pe care am luat-o.
18.Nu credeţi că din viaţa personală face parte ceea ce vă place să faceţi,adică teatrul?
Da, dar în momentul cănd pleci dimineaţa de la 9, să zicem, de acasă şi ajungi noaptea pe la 11-12 în fiecare zi... Singurul regret pe care îl am e că nu mai am atât de multă vreme cât aş vrea şi ar vrea prietenii mei, cu care mă ştiu de o viaţă, să am. "Măi Ion, da' când ne mai vedem?" şi atunci de obicei nopţile mi le rezerv mie că nu am când altcândva... şi-n vacanţă desigur, vara.
19.Palatul Culturii găzduieşte pe lângă Teatrul Naţional şi Opera Naţională, Teatrul German şi Teatrul Maghiar. Reuşesc cele 4 să se organizeze împreună armonios?
Noi împărţim Sala Mare cu Opera, dar pe lăngă aceasta mai avem Sala 2 şi Studio 5 care sunt doar ale noastre şi în plus Sinagoga care este un proiect în fază de lucru şi pe care am primit-o pentru 35 de ani de la comunitatea evreiască. Este o sinagogă desacralizată, ceea ce înseamnă că nu mai e lacaş de cult şi sper să ne ajute Dumnezeu să putem să transformăm această sinagogă într-o altă sala de spectacol. Revenind la întrebarea legată de organizare, pot spune că relaţia cu opera este o relaţie foarte bună, în momentul acesta cred că e cea mai bună relaţie de când sunt cele două instituţii în clădirea asta. Musicalul The Full Monty fiind chiar prima co-producţie între cele două instituţii. Teatrul maghiar şi german împart şi ele acea sala dar avem o relaţie bună cu toate instituţiile din această cladire, Palatul Culturii.
20.Ce a reprezentat pentru dumneavoastră colaborarea cu doamna Hausvater?
Cu Ada Lupu ca şi regizor m-am înţeles minunat, m-a ajutat să fac un rol foarte bun, Verşinin din Trei Surori şi Caţavencu, acum, din O scrisoare pierdută. Lucrul nostru pe partea artistică a fost excelent iar pe plan managerial cred că se vad rezultatele în spatele nostru şi pe lângă asta cred că suntem cei mai buni prieteni, avem o relaţie de prietenie extraordinară care nu poate fi clătinată de absolut nimic. A fost o întâlnire fericită pentru mine, noi doi avem o comunicare extraordinară iar întâlnirea cu Ada mi-a schimbat puţin viaţa mai ales că nu m-am gandit niciodată ca voi fi director adjunct al teatrului.
21.Cum aţi ajuns în funcţia de director adjunct?
Chiar Ada mi-a propus acest lucru. Ea a venit ca director general, a dat clar un suflu nou şi o altă turnură Teatrului Naţional, devenind acum o instituţie destul de bine poziţionată în teatrul românesc şi ea mi-a propus să fac parte din echipa ei pe post de adjunct. M-am găndit "Hai să încerc" şi încercarea se pare că a dat rezultate foarte bune.
22.Ce părere aveţi despre teatrul de garaj?
Eu am o părere foarte bună şi ar trebui să existe cât mai multe iniţiative de genul acesta. E nevoie de teatru, e nevoie de multe companii de teatru. La noi în Romania, cel puţin cele private sunt atât de puţine. Te duci într-un oras cum e Berlin-ul, Paris-ul sau Londra şi sunt cel putin 300, 400, 500 de companii private, la noi în Romania sunt doar câteva. Chiar ii felicit din toată inima pe Ovidiu şi Cristina(Auăleu - Teatru de Garaj) pentru ceea ce fac acolo şi ma bucur că rezistă şi chiar ar fi bine să fie şi alţii ca ei. Chiar am o părere foarte buna.
23.Vorbiţi-ne puţin despre proiectele dumneavoastră viitoare.
În momentul acesta repet la spectacolul Copenhaga, în care joc personajul Niels Bohr, celebrul fizician care a descoperit bomba atomică, şi la care vom avea premiera în 28 februarie. Asta lucrez acum, ce e în lucru. Proiecte de teatru mai avem multe, se montează în paralel "M-am hotărât să devin prost". De asemenea va venii un regizor din Austria care va monta un text german, se va monta si Gaiţele. Proiecte sunt foarte multe.
Va mulțumim!
o ANDREEA GOLDEA
o CODRUŢA OPREAN
JURNALISM, AN II
