Şi roboţeii au suflet...

                                                   Concluzia unei seri de vineri petrecută acasă.
                                                                

Titlul jurnalistic

           

“Titlul constituie partea cea mai grea a meseriei de jurnalist. Nicăieri altundeva nu se concentrează laolaltă atât de multe probleme în atât de puţine cuvinte.”

                                                           (Schneider, Esslinger, 1993, p. 7)

Aceeaşi autori subliniaza cinci cerinţe pe care trebuie să le îndeplinească un titlu bun:

1.      Mesajul trebuie să fie foarte clar;

2.      Mesajul trebuie să fie excerptat din informaţia principală a articolului, nu din cea colaterala;

3.      Trebuie să existe o legătură între text şi titlu;

4.      Titlul trebuie să fie corect formulat şi uşor de înteles;

5.      Titlul trebuie să încurajeze cititorul să citească, să fie incitant.

Desigur, aceste rigori stabilite de cercetători occidentali se aplică mai degrabă presei din America sau din vestul Europei, unde presa informează pur şi simplu. În cazul ziarelor româneşti, unde informaţia propriu-zisă se asociază de obicei cu comentariul autorului articolului, unele dintre aceste cerinţe nu mai pot fi aplicate. Astfel, putem spune că jurnalistul român poate găsi un titlu prin mai multe modalităţi faţă de un jurnalist occidental, însă, în ambele cazuri, cititorul îşi poate da seama de genul şi profilul publicaţiei (cultural, social-politic, de scandal etc.).

Autorii Manualului pentru ziarişti din Europa Centrală şi de Est identifică patru funcţii ale titlului:

1.      Rezumă ştirile;

2.      Marchează importanţa articolelor;

3.      Sunt elemente care atrag atenţia în design-ul unei pagini;

4.      Îl determină pe cititor să citească ziarul.

Legătura dintre titlu şi text poate fi conturată prin următorul citat: “orice titlu are sens, dar el nu are încă şi o semnificaţie, semnificaţia apărând numai prin confruntarea generată de lectură” (Popa, 1971,  p. 191). Prin titlu, cartea devine unicat, aşa cum, prin nume, o persoană devine o individualitate. Totuşi o carte se poate individualiza în primul rând prin conţinut si abia ulterior prin titlu.

Marian Popa a amintit faptul că primul volum al lui Mihai Eminescu se numeste Poezii, dar mai sunt nenumăraţi poeţi care au volume intitulate la fel (L. Blaga, Poezii, Eugen Frunză, Poezii etc.)

După lecturarea acestora, distincţia se impune de la sine. Nu este vorba numai de criteriul valoric, ci şi de cel al timbrului poetic specific. În cazul volumelor semnate de Eminescu sau Blaga, titlul nu mai are mare relevanţă, deoarece volumele se susţin prin conţinutul lor propriu-zis şi prin renumele autorilor.

Există însă şi extrema cealaltă, a titlului absolut necesar pentru o înţelegere corecta si adecvată. Un exemplu ilustrativ ar fi romanul Ulysse al lui James Joyce, care narează viaţa unui evreu dublinez. Autorul nu aminteşte de personajul mitologic pe parcursul operei, dar dacă acesta nu ar fi constituit titlul romanului nimeni nu ar fi făcut vreo legătura între Ulysse şi personajul central al romanului, acesta din urma fiind asociat cu un Ulysse modern.

Tipologia titlurilor

1.      Titlul clasic, tradiţional este cel mai vechi şi mai răspândit tip de titlu. Are rolul de a informa cititorul în privinţa conţinutului articolului, fără a recurge la alte procedee. Exemple : “Conflictul PD/PNŢCD” (22, 2-8 iunie 1998); “Universitarii clujeni nu vor învăţământ pe criterii etnice” (Adevărul, 18 mai 1998, p. 4).

2.      Titlurile bazate pe jocuri de cuvinte presupun din partea cititorului, pentru corecta lor “decriptare”, anumite cunostinţe istorice, politice, literare etc.. Exemple: “ Alienaţia civică a Convenţiei Democratice” (Adevărul, 1 aprilie 1998), “Momentul adevărului ASSOSit” (Dilema, nr.6, aprilie 1998, p. 2).

3.      Titlurile-citat se folosesc mai ales în cazul interviurilor, când o afirmaţie importantă, senzaţională este excerptată şi folosită drept titlu. Exemple: “Radu Vasile: România va rata integrarea in NATO şi UE, dacă nu va demonstra în 10 luni că poate face reformă”, “Şeful Statului Major, general Constantin Degeratu: Este greu de spus dacă şansele de integrare ale României in NATO ajung măcar la 50 la sută” (Adevărul, 18 mai 1998, p. 6).

4.      Titluri care exploatează valorile stilistice ale unor semne de punctuaţie Exemple: “Salvarea are nevoie de… ambulanţă!” (Adevărul, 11 februarie 1993,  p.3 )

5.      Titlurile care parafrazează :

a. proverbe şi zicători: “Prim-miniştrii trece, bugetul                    rămâne” (Academia Caţavencu, 7-13 aprilie 1998, p. 9);

b. versuri din scriitori clasici, Eminescu fiind aici    cel mai solicitat;

c. maxime şi expresii celebre: “Mă răzgândesc, deci exist” (Adevărul, 26 august-1 septembrie 1997).

6.      Titluri care utilizează rimele Exemple: “Unii cu faima, alţii cu spaima” (Adevărul, 9 ianuarie 1993, p. 3); “Cine nu mai poate, două mâini la spate” (Adevăru,1 mai 1998, p. 6).

7.      Titluri care folosesc jocuri de litere Exemple: “UN MECI M(H)AGIC!”(Fotbal plus, 7-13 iunie 1994), “OmuLIScusit” (Evenimentul zilei, 21 octombrie 1998, p.1)

8.      Titlurile interogative sau exclamativ-imperative. Primele au avantajul de a constitui o provocare la adresa curiozităţii cititorului, care se grăbeşte să citească articolul respectiv, pentru a afla răspuns la întrebarea pusă. Exemple: “Credeţi oare că scriitorul trebuie să mănânce de trei ori pe zi?” (Apostrof, nr. 7-8, 1997, p.1), “La aşa tranziţie, aşa piaţă” (Adevărul de Cluj, 13 august 1998, p. 6)

9.      Titluri defective de predicat, în cazul acestora, predicatul poate fi marcat prin linie de pauza, două puncte, sau prin semnul egalităţii. Exemple:”Ioan Slavici – frakyele gye gyncolo al lui Eminescu”

10.  Titluri asociate cu supratitluri şi subtitluri. Foarte multe ziare au adoptat titluri lungi, împărţite însă în supratitlu, titlu propriu-zis şi subtitlu. Uneori pot aparea doar supratitluri şi titluri, alteori doar titluri şi subtitluri. Exemple: “La votul pentru desemnarea noului prim-ministru/ Radu Vasile şi-a zdrobit adversarii” (Adevărul, 2 aprilie 1998). De obicei, supratitlurile,titlurile şi subtitlurile, care rezumă articolul, se scriu cu caractere diferite, ceea ce le asiura şi o oarecare autonomie.

11.  Titluri evazive, care derutează citorii. În cazul acestor titluri există o contradicţie între semnificaţia titlului propriu-zis şi conţinutul articolului. Un titlu precum “Timişoara se pregateşte de război” (Realitatea bănăţeana, 22 noiembrie 1994) este cât se poate de alarmant pentru cetăţeanul de rând, până când află că, defapt, este vorba de disputele paşnice dintre Consiliul Local al municipiului si Consiliul Judeţean pe tema împărţirii banilor afectaţi administraţiei locale.

Marile ziare americane au oameni specializaţi în alegerea celor mai adecvate titluri deoarece, consideră că titlul este “reclama” articolului, primul lucru pe care un cititor îl observa când vrea să citească un articol fiind titlul. La citirea online de ziare, motoarele de căutare găsesc sute de articole pe o anumită temă şi mereu cititorul va alege articolul cu cel mai atractiv titlu, poate, în defavoarea unuia cu un conţinut mai bun. Din acest motiv, titlul este considerat “reclama” articolului/ziarului şi are scopul de a captiva cititorul.

Fără îndoiala, unul dintre criteriile după care un cititor alege un ziar, îl reprezinta şi capacitatea acestuia de a-i stârni interesul prin titluri tentante, pline de elemente senzaţionale sau pitoreşti. Acesta este motivul pentru care redacţiile acordă o importanţă tot mai mare titlurilor, folosind în acest sens o gamă largă de posibilităţi, de la procedee grafice, până la năstruşnice inovaţii lingvistice. 


Bibliografie:  Manual de jurnalism, Tehnici fundamentale de redactare, volumul II , Ed. Polirom 1999

Încă mă chinui să postez ceva interesant pe blog şi nu îmi vine inspiraţia...
Am să pun o poză.Cu Fluffy.

Print vs. Online

Zece motive pentru a citi ziarul online:


1. Este eco friendly, nu tăiem copaci;
2. Este rapid,  totul este la doar un click distanţa;
3. Este gratuit şi nu trebuie să mergem dimineaţa prin frig până la chioşcul de ziare;
4. Ai posibilitatea de a selecta informaţia  după aria de intreres;
5. Ştirile sunt actualizate mult mai rapid, nu aşteptăm până a doua zi dimineaţă;
6. Ziarele online sunt interactive, ne permit să ne exprimăm părerea prin comentarii. Citind ziarele online, putem afla opiniile altora cu privire la un anumit subiect  (forumurile);
7. Putem accesa ziare din alte ţări, din fiecare colţ al lumii, în orice limbă;
8. Majoritatea petrecem mult timp în faţa calculatorului deci putem să stăm şi pe facebook în timp ce citim ziarul;
9. Putem să ne abonăm online;
10. Putem arhiva articole, nu ocupă spaţiu fizic.